Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă
călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi
tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui
Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub
Lege.
Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor,
ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i
lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
Totuşi El zice: „Eu v-am călăuzit patruzeci de
ani în pustiu; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s-a
învechit în picior:
Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul
îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un
orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
Le-a spus şi pilda următoare: „Oare
poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în
groapă?
Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu
mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă
împreună cu el.
tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor,
lumina celor ce sunt în întuneric,
Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei
muţi, după cum eraţi călăuziţi.
Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne
luptăm călăuziţi de firea pământească.
Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi împreună cu el am
trimis şi pe fratele; a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi
de acelaşi Duh şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată
în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în
Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca
să-L omoare.”
Matei 2:19-20
19 După ce a murit Irod, un înger al
Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,
20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”
Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care
cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai
ales
Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o
Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în
curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său
Ioan
Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de
crezare şi adevărate.” Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe
îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în
curând. –
Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ
înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu,
Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui
stăpânului meu pentru fiul lui.
A binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea
căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit
de când m-am născut până în ziua aceasta,
Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit
pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei
Tale.
Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu
cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustiu; deci tu să ne fii călăuză.
Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit
Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te
smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă
ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său şi
nu era niciun dumnezeu străin cu El.
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte
pe calea cea dreaptă.
I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor, şi
noaptea printr-un stâlp de foc care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în
pustiu, şi stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum,
nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze.
când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi
lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din
pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei.
Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru
Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.
Trimite lumina şi credincioşia Ta, ca să mă călăuzească
şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale!
Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci
de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi
în slavă.
I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea
cu lumina unui foc strălucitor.
i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă
într-o cetate de locuit.
Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustiu,
căci în veac ţine îndurarea Lui!
şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta
mă va apuca.
Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
El Îşi va paşte turma ca un păstor, va lua mieii în
braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.
Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui
Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc
pe calea pe care trebuie să mergi!
Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate
arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce
la izvoare de ape.
Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din
toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi
copiii pe care i-a crescut.
Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi
în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi
copacii din câmpie vor bate din palme.
I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi
şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura
sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei
fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc
neted, fără ca ei să se poticnească?”
Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea
pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă.
Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi
căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi
gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!”
care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute
un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care
trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
Domnul nu înceta să Se arate în Silo; căci
Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin cuvântul Domnului.
Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată
adevărul.” Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
Şi în aceeaşi zi a dat un semn, zicând: „Acesta este
semnul care arată că Domnul a vorbit: altarul se va despica, şi cenuşa
de pe el se va vărsa.”
Domnul este bun şi drept: de aceea arată El
păcătoşilor calea.
El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele
ştie când trebuie să apună.
Cel neprihănit arată prietenului său calea cea
bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. –
Să le arate şi să ne spună ce are să se
întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să
luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul.
Binevoiască Domnul Dumnezeul tău să ne arate
drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu